DOSARUL DIASPORA. În Italia, MAE a desființat o secție unde votau 600 de români pentru a înființa una unde au votat doar 48

DNA a început audierile în dosarul obstrucționării votului din diaspora. Pe 2 decembrie 2014, DNA a preluat dosarul de la Parchetul General. Procurorii anticorupție aveau deja deschis un dosar penal pe această temă. Cercetările au început in rem, adică nu este investigată o persoană, ci o faptă. În acest caz, DNA investighează fapte de abuz în serviciu și infracțiunea de obstrucționare a votului. DNA a cerut și a primit de la Autoritatea Electorală Permanentă documentele privind alegerile prezidențiale din 2014. Vineri, 9 decembrie, a fost audiat la DNA primarul sectorului 5, Marian Vanghelie. El a explicat că a mers la DNA pentru a da detalii despre declarațiile sale referitoare la votul din dispora. Vanghelie a precizat, la ieșire, că a dat o declarație de martor în fața anchetatorilor.

„Am spus ceea ce cred și nu m-am delimitat nicio secundă de la ceea ce am spus și public. Nu am făcut nimic altceva decât să explic declarația mea publică, cu argumente bazate pe logică. Nu am hârtii sau alte documente pe care să le aduc procurorilor, pentru că eu nu lucrez în MAE sau la vreo altă instituție”, a spus Marian Vanghelie.

Întrebat cine crede că este responsabil de problemele de la votul din diaspora, Marian Vanghelie a răspuns: „Cred că sunt împreună Victor Ponta cu Liviu Dragnea”.

Primarul Sectorului 5 a adăugat că, în opinia lui, „cei ce au condus campania sunt cei responsabili”. „Și-au bătut joc băieții ăștia, iar justiția acum trebuie să lămurească cine este responsabil”, a mai spus Vanghelie.

Votul obstrucționat în Italia

În turul 2 al alegerilor prezidențiale de anul trecut, în secțiile de votare din Italia au votat 96.600 de români. A fost o prezență record la secțiile de votare. În Italia au existat însă mii de români care au fost obstrucționați să voteze pentru că autoritățile române au decis să înființeze un număr insuficient de secții.

Potrivit datelor obținute de gândul, la o prima analiză, a avut loc o acțiune premeditată a autorităților din țară de obstrucționare a votului. În cazul Italiei, de pildă, lucrurile au stat în felul următor:

â–º După anunțarea datei alegerilor, specialiștii din ambasada României în Italia au început să facă analize și să stabilească în ce zone ar avea nevoie de secții de votare, principalele criterii fiind numărul mare de români și accesibilitatea.

â–º Au luat contact cu autoritățile din Italia, în special cu primăriile, cărora le-au cerut permisiunea de a înființa secții de votare și spații pentru ele. După ce a primit aprobările necesare, ambasada a compus o listă;

â–º Lista cu necesarul de secții a fost trimisă la centrala Ministerului Afacerilor Externe. Propunerile ambasadei nu aveau caracter obligatoriu, dar surse din cadrul centralei MAE au explicat că, în general, la alegeri, ministerul respectă aceste indicații.

â–º În cazul Italiei au fost solicitate 66 de secții și au fost aprobate 51. În plus, sursele citate au explicat că a existat și un fenomen cel puțin ciudat. MAE a decis, ignorând propunerile ambasadei, să desființeze secții de votare din zonele populate și să le înființeze în alte zone, unde comunitatea de români nu era atât de numeroasă.

Astfel:

1, La Milano, s-au propus 6 secții și s-au aprobat 12.

2. La Torino, s-au propus 15 secții și s-au aprobat 9; se propusesera 2 secții la Consulatul din Torino și s-a aprobat doar una.

3. La Trieste, s-au propus 8 secții și s-au aprobat 7; s-a desființat secția Pordenone, unde este o comunitate de români.

4. La Bologna, s-au propus 9 și s-au aprobat 6.

5. La Catania, s-au propus 6 secții și s-au aprobat 5; s-a desființat Palermo, singura secție din vestul Siciliei.

Cazul Sondrio, secția unde au votat 48 de persoane

Printre secțiile înfințate de MAE fără a ține cont de analiza specialiștilor a fost în localitatea Sondrio unde în primul tur au votat 48 persoane. MAE nu a luat în considerare indicațiile specialiștilor din teren.

În schimb, ambasada a propus înființarea unei secții în localitatea Marcellina unde, potrivit unor date, există o comunitate importantă de români. La alegerile prezidențiale din 2009 în această secție au votat 635 de persoane. Pe lista aprobată de MAE secția propusă de ambasadă nu s-a regăsit și cea din Marcellina.

Spania: zonele cu mulți români au rămas fără secții de votare

Ce s-a întâmplat în Italia nu a fost un caz singular. În Spania, comunitatea românilor este evaluată la aproximativ 992.000 persoane. Aici, secțiile de vot tradiționale plasate în comunitățile dense au fost mutate. Digi 24 a relatat că, în 2009, în orașele Torrejon și Alcala de Henares, foarte apropiate și cu comunități importante de români exista câte o secție de votare. Acum, pentru cele două orașe s-a decis înființarea unei singure secții de votare.

Un alt exemplu este cel al secției de votare XCuenca, unde în 2009 exista o secție de votare pentru comunitatea de români. La alegerile din 2014 acestă secție de votare a fost mutată în Arganda del Rey, la 139 km.

La aceste alegeri, ministerul a decis să inființeze o secție de votare la Calatayud la jumătatea distanței dintre Madrid și Barcelona și să desființeze secția de vot din Roquetas del Mar, unde se înregistrează o comunitate importantă de muncitori români.

De altfel, surse din rândul diplomaților români din străinătate au transmis către structura centrală liste cu orașele și zonele cu comunități dense de români. Aceleași surse au explicat că opțiunile șefilor de misiuni au fost respinse. În schimb, în Calatayud, Digi 24 a relatat că au existat semne serioase privind influențarea votului prin mită electorală. Potrivit relatării, alegătorii ar fi primit bani sau plata unei consumații și un tricou pentru a vota cu Victor Ponta.

Gândul a solicitat MAE să trimită documentele cu propunerile de secții făcute de ambasadele României în Franța, Spania, Italia și Germania pentru a le confrunta cu secțiile decise de minister. MAE a refuzat să pună la dispoziția noastră aceste documente pe motiv că există o investigație a DNA în derulare.

Cum putea cabinetul Ponta să evite scandalul votului din diaspora

După ce în primul tur al prezidențialelor mii de români nu au reușit să voteze din cauza deficiențelor de organizare și a numărului mic de secții în zonele dens populate de români, societatea civilă a cerut guvernului să înființeze mai multe secții de votare. Guvernul a refuzat să facă asta. Motivul a fost acela că legea nu ar fi permis asta. Ministrul Titus Corlățean a declarat că legea nu permitea înființarea de noi secții de votare.

În realitate, guvernul putea să facă o derogare motivată de principiul că dreptul la vot este un drept fundamental. Astfel că mai multe analize idependente au arătat că se puteau înființa noi secții de votare. Președinta Curții Supreme a declarat, după alegeri, că nu exista nici o problemă de legalitate pentru constituirea de noi secții de votare.

O analiză extinsă a portalului Factual.ro arată în detaliu cum putea guvernul să interpreteze legea și să organizeze chiar și înainte de turul 2 a noi secții de votare.

Redăm mai jos analiza Factual.ro

â–º Într-adevăr, Guvernul putea să creeze cadrul pentru a asigura un număr suficient de secții. Însă, potrivit legii 370/2004 pentru alegerea Președintelui României Art. 12 (3) „organizarea și numerotarea secțiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor.”

â–ºAceasta presupune că organizarea și numerotarea secțiilor din străinătate trebuia realizată până la data de 18 septembrie 2014 (la 15 zile de la data intrării în vigoare a HG 520/2014 privind stabilirea datei alegerilor.)

â–ºDe asemenea, Guvernul ar fi putut estima un număr suficient de secții de votare în străinătate, pentru că în conformitate cu Art. 32 (2) din Legea 370/2004 „Ministerul Afacerilor Externe comunică Biroului Electoral Central numărul estimat de buletine de vot necesare pentru secțiile de votare din străinătate”. MAE a transmis către BEC un număr estimat de 600.000 de buletine de vot ( adresa).

â–º Nu există un document care să arate cum anume a estimat MAE acest necesar, însă iată ce prevede Hotărârea nr. 4/2008 a Autorității Electorale Permanente: „Art. 6 (2) Se recomandă asigurarea unei cabine de vot pentru fiecare 300 de alegători arondați la o secție de votare ori calcularea numărului de cabine de vot necesare după următoarea formulă: Ncv = Asv x Tmv/Tv *, unde: Ncv – necesar cabine de vot; Asv- număr alegători arondați la o secție de votare; Tmv- timp mediu de votare pentru un alegător (aproximativ 2-3 minute); Tv = perioada de timp legală pentru votare (14 ore).”

â–ºÎnsă în ceea ce privește modificarea între cele două tururi de scrutin a numărului de secții de votare, afirmația este falsă dacă ne uităm la legislația în vigoare (adică termenul de 15 zile pentru transmiterea listelor cu secțiile de votare din străinătate).

â–ºÎn același timp, invocarea neconstituționalistății modificării „regulilor în timpul jocului”, deși legitimă, trebuie privită în context. Când se invocă faptul că legislația electorală nu poate fi schimbată cu mai puțin de un an înainte de alegeri, se ia în calcul Decizia 334/2013 a Curții Constituționale cu privire la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului. În motivarea deciziei sale, Curtea Constituțională invocă recomandările Comisiei de la Veneția privind referendumurile și alegerile. Însă, în aceeași decizie, la pagina 12, Curtea reține că:

â–º”De asemenea, subliniind aceleași principii, Comisia de la Veneția, în Raportul asupra calendarului și inventarului criteriilor politice de evaluare a alegerilor adoptat de Consiliul pentru alegeri democratice cu ocazia celei de-a 34-a Reuniuni (Veneția, 14 octombrie 2010) reține, totodată, că«orice reformă care vizează legislația electorală care urmează să se aplice unor alegeri trebuie să albă loc suficient de devreme pentru a putea fi cu adevărat aplicabilă». Cu toate acestea, în anumite situații, «pot fi acceptate excepții de la regula de un an, de exemplu, dacă este necesar să fie remediate pe cale legislativă probleme neprevăzute, sau pentru a rectifica legislația electorală, acolo unde aceasta ar aduce atingere drepturilor recunoscute la nivel internațional»„.

â–ºJurisprudența și documentele examinate relevă instabilitatea legislației românești în materie de alegeri, dar și de referendum, în contradicție cu principiile statului de drept, existența unor deficiențe ale sistemului electoral actual, necesitatea modificării legislației electorale și faptul că aceasta trebuie să aibă o solidă fundamentare, respectiv să se concretizeze într-un act complex – un cod electoral, precum și faptul că modificarea trebuie să respecte principiul securității juridice, respectiv să nu se intervină (cu unele excepții admisibile) cu mai puțin de un an înainte de alegeri.”

â–ºDe aceea, în acest caz, putem vorbi de situația descrisă de Comisia de la Veneția, întrucât unui drept fundamental (dreptul de vot, consfințit prin articolul 21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România: „Voința poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voință trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal și exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.”)

â–ºConcluzie. În condițiile legislative actuale, nu se poate garanta accesul tuturor românilor cu drept de vot la turul II al alegerilor prezidențiale. Cu toate acestea, o Ordonanță de Urgență poate modifica prevederile legislative care îngrădesc exercitarea dreptului de vot, fiind una dintre situațiile în care acest instrument ar fi cu adevărat utilizat în spiritul Art. 115 (4) din Constituția României: „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.”